Gustave Courbet
Vulpe în zăpadă a fost unul dintre cele patru tablouri despre tema vânătorii și a jocului sălbatic, care au fost apreciate de critici la Salonul din 1861. Aici, Courbet portretizează vulpea în actul devorării rozătorului pe care tocmai l-a prins, corpul său concentrat pe hrănire și, în același timp, tensionat îndeajuns, cu coapsele ridicate, pentru a se îndepărta dacă ar fi amenințată. Pictarea blănii vulpii este magistrală; fără literalism și păstrând în același timp calitatea vopselei, el redă o senzație aproape tactilă a grosimii și texturii blăniței animalului.
Vulpe în zăpadă transmite un sentiment al identificării profunde a lui Courbet cu animalele pe care le-a pictat și vânat. Aici, vulpea, mândră și puternică, este ea însăși prădătorul mai degrabă decât prada. Într-o astfel de pictură putem vedea cunoașterea artistului, clară și fără sentimentalisme a lumii naturii: respectul lui pentru animalele sălbatice, habitatul și mijloacele lor de supraviețuire. O astfel de viziune devenise tot mai rară într-o lume care se arunca cu capul înainte în revoluția tehnologică, cu consecințele ei maligne pentru natura sălbatică; imaginea ne vorbește din nou, în propria noastră viață, printre aceste consecințe. Plasarea vulpii într-un peisaj înzăpezit este unul dintre exemplele timpurii despre ceea ce urma să devină un fel de specializare a lui Courbet; peisajele pictate cu paleta neutră impusă de zăpadă nu erau obișnuite la acea vreme, iar colecționarii cereau adesea în mod specific o scenă cu zăpadă semnată de el.
Majoritatea dintre noi suntem stabiliți în Polonia. Poate credeți că este o țară rece cu urși polari pe străzi, dar această iarnă a fost destul de călduroasă și fără zăpadă. Am uitat complet că este decembrie! :)