Extazul

Conceptul acestei lucrări datează încă din timpul șederii lui Podkowiński la Paris în 1889, dar apariția succesivă a schițelor în ulei și cărbune în a doua jumătate a anului 1893, a fost consecința dramei crescânde a iubirii neîmpărtășite din viața artistului. În viziunea lui, Podkowiński ridică extazul erotic la o valoare absolută, privindu-l, conform curentului psihologismului la acea vreme, ca pe o putere cosmică și determinantă a condiției umane. Pregătind execuția imensului tablou, el a utilizat metoda academică a schițelor pregătitoare care corespund cu versiunea finală, diferențiindu-le  puțin una de alta în mărime și culoare. Pictura a fost prezentată la expoziție pe 18 martie 1894. A fost acompaniată de o atmosferă de senzaționalism și scandal. În dimineața zilei de 24 aprilie 1894, la 37 de zile de la deschiderea expoziției și chiar înainte de finalul ei planificat, Podkowiński a venit la expoziție și a tăiat pictura cu un cuțit. Motivele acestui act sunt neclare. Actul de profanare al lui Podkowiński se poate să fi contribuit la zvonurile cum că imaginea ar fi portretizat o femeie pentru care artistul a avut o afecțiune neîmplinită. Deteriorarea imaginii și moartea lui Podkowiński imediat după aceea a alimentat speculația cum că moartea sa a fost o sinucidere. O justificare pentru această explicație o constituie urmele de tăieturi de pe pânză arătând că doar imaginea femeii a fost subiectul atacului. Subiectul sentimentelor artistului ar putea fi Ewa Kotarbińska, pe care el a cunoscut-o în timpul șederii sale din timpul verii într-un palat lângă Varșovia. Ea era brunetă, dar unii consemnează că familia ei a observat o similitudine între ea și femeia din pictură și l-a condamnat cu asprime. După moartea lui Podkowiński, tabloul a fost restaurat.