Lumina Soarelui într-o Cafenea

Hopper i-a scris patronului său, Stephen Clark, în septembrie 1958: "Sunt foarte încântat că ați achiziționat tabloul meu, Lumina Soarelui într-o Cafenea. Cred că este unul dintre cele mai bune tablouri ale mele". Încă din tinerețe, Hopper a fost intrigat de oamenii din restaurantele urbane, schițând o astfel de scenă când avea doar paisprezece ani. Există puțină comunicare între figurile din aceste cadre obișnuite, sugerând lipsa de interacțiune emoțională în cea mai mare parte a vieții moderne. În Lumina Soarelui într-o Cafenea, artistul transmite o tensiune tulburătoare între bărbat și femeie, care sunt în mod clar conștienți de prezența celuilalt, dar nu o recunosc. La fel ca în aproape toate picturile sale, Hopper creează o liniște nervoasă care sugerează multiple posibilități narative.