Noapte de vară. Vocea

Există două versiuni pictate ale picturii Vocea. Cea considerată ca fiind prima este în posesia Muzeului de Arte Frumoase din Boston. Cealaltă, care datează din 1894, aparține Muzeului Munch. Când versiunea din Boston a fost expusă la Berlin în 1893, Vocea a fost prezentată ca prima dintr-o serie pe care Munch a numit-o Studiu în serie: Dragostea. Seria a fost începutul a ceea ce avea să se numească mai târziu Freamătul vieții.

De la începutul anilor 1890, se observă un sentiment mai puternic al atmosferei în tablourile lui Munch. Putem vedea acest lucru în Vocea, unde nuanțele de albastru intens și liniile lungi și ritmice care reflectă curbele țărmului dau tabloului o senzație de misticism al naturii. În lucrările lui Munch din această perioadă putem simți influența lui Whistler, Böcklin, Van Gogh și Gauguin.

Vocea a fost inspirată de natura din jurul orașului Aasgaardsstrand, unde Munch își petrecea de obicei verile. Potrivit lui Munch însuși, femeia din prim-plan se referă la amintirea primei sale iubiri, Milly Thaulow, o femeie căsătorită pe care a întâlnit-o în 1885 și pe care a numit-o mai târziu în notițele sale Fru Heiberg.