Mefistofel în aer

Între 1826 și 1827, Delacroix a creat o serie de șaptesprezece litografii pentru editorul parizian Charles Motte, ce ilustrează piesa Faust, de Wolfgang von Geothe, care tocmai fusese tradusă în franceză de Friedrich-Albert-Alexander Stapfer. Aceasta este prima ilustrație: Mefistofel, cu aripile larg deschise, zboară deasupra orașului și plonjează în umbră. Delacroix arată imediat că este vorba de figura demonică a lui Mefistofel, erou romantic par excellence, și plasează acțiunea într-o atmosferă stranie.

Bine cunoscută prin Europa încă din secolul XVI, povestea legendară a lui Faust - omul care și-a vândut sufletul diavolului - a devenit idn nou populară odată cu piesa lui Geothe, publicată în Tübingen în 1806. În 1823, tânărul Albert Stapfer (1802-1892) a făcut prima traducere. Doi ani mai târziu, Gérard de Nerval (1808-1892) a oferit o nouă traducere, mai poetică. În 1824, Delacroix și-a consemnat în paginile jurnalului dorința de a aborda acest subiect. În timpul excursiei sale în Anglia (mai-august 1825), pictorul a fost profund mișcat de figura lui Mefistofel, în interpretarea tragicomică a actorului Daniel Terry. Este vorba de interpretarea din cadrul spectacolului pe această temă din 24 iunie, la Teatrul Regal Drury Lane din Londra. Ca urmare, probabil că Delacroix a acceptat propunerea din partea lui Charles Motte cu entuziasm. Publicată în 1928, din păcate, cartea nu s-a bucurat de un succes răsunător. Cu toate acestea, Goethe a lăudat calitatea imaginativă a cărții: „M. Delacroix mi-a depășit propria viziune, iar cititorii o vor considera cu atât mai vie și superioară decât ceea ce își imaginaseră (Conversațiile lui Goethe cu Eckermann, Paris, 1988, pp. 171-172).