Gânduri despre trecut

Gânduri despre trecut, prezentată la Academia Regală în 1859, a fost prima lucrare pe care Stanhope a expus-o. A fost creată în perioada timpurie a carierei lui, pe vremea când imita stilul Frăției Pre-Rafaelite, pictura folosind în stil caracteristic culori puternice. Acest tablou al vieții moderne prezintă o prostituată în camera ei, copleșită de regret privind situația în care se află. Interiorul camerei abundă în semne și simboluri ale căderii din virtute: mantia strălucitoare și măsuța de toaletă neîngrijită, bijuteriile și banii aruncate pe ea, precum și mânușile și bastonul de bărbat de pe jos. Câteva plante cu aspect bolnăvicios se înalță către lumina ce intră pe fereastră, care este deschisă și amenință să lase funinginea neagră să intre de afară. Vederea către Podul Waterloo, cu Strand (o locație populară printre prostituate) în partea dreaptă, face referire atât la corupția femeii cât și la osânda ei inevitabilă. Părul roșcat al femeii o poate asocia cu Maria Magdalena, prostituata arhetipală. Prostituția era văzută ca o amenințare la nucleul domestic al societății victoriene, iar reprezentările ei denotă un limbaj al mizeriei și bolilor urbane, o imagine familiară fiind râul Tamisa, grav poluat și mirosind tot timpul urât pe când a fost realizată pictura. Moartea era considerată singurul mijloc de răscumpărare pentru prostituate, iar sinuciderea prin înecare, cel mai comun scenariu imaginat, este sugerat în tablou prin râu și podurile de peste el.