Salome dansând în fața lui Irod

Arta lui Gustave Moreau se distinge de cea a contemporanilor săi realiști și impresioniști din Franța secolului al XIX-lea, în special prin calitatea mistică și enigmatică a picturilor sale cu subiecte biblice și mitologice. El este considerat un precursor important al mișcărilor simboliste și suprarealiste, iar printre elevii săi s-au numărat Henri Matisse și Georges Rouault. Salome a făcut senzație când a fost expusă pentru prima dată la Paris, la Salonul din 1876, și este, fără îndoială, cea mai importantă lucrare a lui Moreau. Pictată între 1874 și 1876, pictura reprezintă povestea biblică a prințesei iudaice Salomeea dansând în fața tatălui ei vitreg, regele Irod, și a mamei sale, Irodiada. În romanul său din 1884, À rebours, francezul Joris-Karl Huysmans descrie reprezentarea lui Salome în tabloul lui Moreau: "Nu mai era pur și simplu dansatoarea care stârnește un strigăt de poftă și concupiscență de la un bătrân prin contorsionările lascive ale trupului ei; care frânge voința, stăpânește mintea unui rege prin spectacolul sânilor ei tremurânzi, al pântecului care se umflă și al coapselor care se zvârcolesc; ea se dezvăluia acum, într-un fel, ca fiind întruchiparea simbolică a viciului vechi de când lumea, zeița Histerei nemuritoare, Blestemul Frumuseții supreme peste toate celelalte frumuseți prin spasmul cataleptic care-i agită carnea și-i oțeleste mușchii, - o bestie monstruoasă a Apocalipsei, indiferentă, iresponsabilă, insensibilă, otrăvitoare."