Marele balaur roșu și femeia îmbrăcată în soare

Cartea Apocalipsei, ultima carte a Noului Testament, conține o serie de avertismente către creștini pentru a-și păstra și păzi credința, apoi relatează o serie de episoade alegorice care demonstrează consecințele trădării spirituale. "Marele balaur roșu și femeia îmbrăcată în soare" a lui Blake ilustrează pasaje care descriu un "balaur roșu enorm cu șapte capete și zece coarne și șapte coroane pe capetele lui", care descinde asupra "unei femei îmbrăcată în soare, cu luna sub picioarele ei și o coroană cu douăsprezece stele pe capul ei". Balaurul îl reprezintă pe Satana. Misiunea lui este de a se răzbuna asupra femeii care a dat naștere unui discipol al lui Dumnezeu care va răspândi credința creștină.

Lumina soarelui scaldă figura femeii și captează raza lunii pline pe care se odihnește. Întunericul și umbra completează cerul de deasupra ca un nor de furtună în timp ce aripile balaurului stârnesc un vânt mare și îi strâng părul în sus, ca o flacără. Jos, un potop în creștere, invocat de balaur și menit să înghită femeia, copleșește figurile sufletelor nefericite. Pe măsură ce diavolul planează pentru a asista la moartea ei, Dumnezeu îi oferă aripile care o poartă spre protecție. Cu toate acestea, imaginea puternică a brațelor întinse ale balaurului și ale ei arcuindu-se unele spre celalalte în imagine în oglindă sugerează că binele și răul sunt o dualitate, precum părțile întunecate și luminoase ale lunii, mai degrabă decât forțe complet independente.

Pământul se va deschide pentru a înghiți apa, iar balaurul învins va zbura departe pentru a porni război împotriva descendenților femeii, adepții lui Dumnezeu. Pentru Blake, este putere spirituală  - puritatea și bunătatea reprezentată de femeie - care predomină întotdeauna, oricât de oribile ar fi circumstanțele.