Toaleta

Tema femeii la toaletă, un pretext pentru a picta un nud, era încă foarte răspândită în secolul XX. La fel cum făcuse Degas înaintea lui cu pastelurile sale, Bonnard a ales o compoziție sofisticată pentru a o înfățișa pe Suzanne a sa modernă surprinsă în baie, întruchipată de Marthe, tovarășa și singurul său model, prezentată aici simultan din spate și din față datorită reflexiei din oglindă. Acest accesoriu i-a permis pictorului să se joace cu încadrarea corpului prezentat în trei sferturi și tăiat în două pe verticală de oglindă. Pentru a accentua pierderea referințelor spațiale, artistul multiplică suprafețele colorate: pereți acoperiți cu tapet, uși și deschideri. Ochiul privitorului este astfel prins în lumea îngustă și claustrofobă ale cărei limite sunt împinse în afară de jocul de reflexii și de ecrane articulate în mijlocul cărora se află femeia goală. Importanța decorului și prezența unor elemente trunchiate sau distorsionate, cum ar fi măsuța de ocazie pe care se află tabloul, îndeamnă compoziția spre abstracția decorativă caracteristică acestei perioade din cariera lui Bonnard. Trăind o mare parte a anului în casa sa din Le Cannet, pe Coasta de Azur, el s-a străduit să surprindă lumina sudului Franței prin pete perlate de culoare care estompează formele. Departe de realismul fotografic, acest nud, surprins în plină lumină, radiază cu frumusețe, senzualitate și plenitudine. Însă, retușat de artist între 1914 și 1921, tabloul a fost executat într-o perioadă de îndoială și de căutări sufletești: după valul cubist de la Paris, Bonnard dorea să se întoarcă la fundamentele picturii și să se concentreze pe desen, pe expresia volumelor și a maselor, pe echilibrul formelor, fără a uita dimensiunea emoțională a culorii.