Totul este deșertăciune

Charles Allan Gilbert a desenat această iluzie optică în 1892, când avea 18 ani. Când a vândut acest desen către Life Magazine, a fost reprodus ca tipărire, după care a devenit faimos. Aceasta este o iluzie optică ambiguă în care mai multe obiecte pot fi observate. Concentrându-ne pe detalii, vedem o femeie și reflexiaei în oglinda ei cosmetică, dar privind imaginea de ansamblu, recunoaștem un craniu uman. Expresia „totul este deșertăciune” provine din cartea Eclesiastului din Biblia creștină. Se referă la vanitatea și mândria omului. În mod simbolic, vanitatea a fost mult timp reprezentată în artă ca o femeie preocupată de frumusețea ei și vanitas ca un craniu uman, reprezentând efemeritatea vieții. Acest lucru este denumit și memento mori (în latină „amintește-ți că vei muri”), o lucrare care amintește oamenilor de mortalitatea lor. Dacă ne uităm la o imagine de aproape, decupată, a tabloului Totul este deșertăciune, craniul nu este vizibil; vedem doar detaliile unei femei care stă la masa ei de toaletă. Totuși, odată ce ne extindem vederea și suntem conștienți că există un craniu, chiar și fără a vedea întreaga imagine, nu putem să nu continuăm să-l vedem.