Robert Rauschenberg
Majoritatea dintre noi ar considera o piesă de artă ca fiind unică și de neînlocuit, de aceea simțim pierderea unei lucrări a fi o privare intensă pentru umanitate. Știm că seria de circumstanțe care au generat-o nu va mai fi repetată niciodată și că nicio imitație nu va egala originalul. Așadar, în mod firesc înfruntăm distrugerea artei ca o crimă odioasă. Dar poate fi distrugerea un act de creație? Pe o bucată de hârtie pe care o vedeți mai sus era odată un desen de Willem de Kooning. Natura acestei reprezentări sau frumusețea pe care a germinat-o, nu mai poate fi admirată. Vă uitați la o percepție care v-a fost furată și nu veți mai înțelege niciodată ceea ce ați fi putut simți sau gândi dacă ați fi văzut pictura! Dar nu este acel ciudat sentiment de respingere și curiozitate, adus nouă de radiera lui Rauschenberg, totodată o impresie demnă de considerație? Credeți că distrugerea desenului lui Kooning poate fi considerată o creație a celui care a șters-o: cât de confortabil erați uitându-vă la această piesă, la Muzeul de Artă Modernă din San Francisco, semnat ca operă de artă a lui Robert Rauschenberg? Vă rugăm să ne spuneți ce credeți pe Facebook și Twitter, Artur Deus Dionisio.
Au trecut trei ani de când prezentăm doza zilnică de artă la peste 300.000 de oameni din întreaga lume. Acum vă solicităm ajutorul - vrem să creăm versiunea nouă a DailyArt, dar avem nevoie de aproape 10.000 USD pentru a realiza asta. Pe acest website veți găsi detalii și puteți face o donație: http://support.getdailyart.com. Vă mulțumim!