Edvard Munch
Vă prezentăm tabloul de azi datorită Muzeului Național din Oslo.
Acest tablou descrie acoperișurile și dealurile din Nisa, așa cum sunt văzute de la garsoniera de la etajul trei, a lui Edvard Munch, în lunile de iarnă de la începutul anului 1891. Clădirile, vârfurile copacilor și dealurile îndepărtate ale orașului mediteranean sunt învăluite într-o lumină moale, albastră violetă. Liniile de pensulă asemănătoare unei schițe conferă aerului blând al nopții un sentiment de anticipare și mișcare.
Punctele de vedere înalte erau folosite de impresioniști precum Gustave Caillebotte și Claude Monet pentru a da viață picturilor lor cu străzi urbane pline de viață. În pictura lui Munch, totuși, punctul de vedere înalt subliniază înstrăinarea fizică și psihologică a pictorului de alte persoane. Puținele ferestre luminate sub punctul de observație al pictorului sunt singurul semn că Munch nu este singur în oraș. Culorile albăstrui accentuează atmosfera melancolică și de vis a tabloului. Orașul este descris ca un loc de contemplare și singurătate.
Munch tocmai împlinise 27 de ani când a călătorit singur din Norvegia la Nisa. Oficial ar fi trebuit să fi fost la Paris, studiind pictura; cu toate acestea, după ce a contractat febră reumatică în timpul călătoriei, a ales să călătorească în schimb la Nisa datorită climei sale mai blânde.
Munch primise o bursă de călătorie de la guvernul norvegian pentru a-și remedia lipsa de educație artistică formală. Criticii și alți artiști au considerat că Munch trebuie să învețe despre regulile compoziției, tehnica picturii și utilizarea culorii - se considera că merge prea mult în propria sa direcție. În același timp, a fost recunoscut ca reușind adesea să transmită un adevăr și o frumusețe mai profundă în munca sa. Tocmai asta realizează în pictura sa „Noapte la Nisa”. El reușește să facă apel la emoțiile privitorului prin mijloace neconvenționale. Acest tablou devine un mijloc de a crește conștiința de sine a privitorului.
Noapte la Nisa a fost expusă la Expoziția Națională Anuală de Toamnă - Expoziția proprie a artiștilor - în 1891 și achiziționată pentru Galeria Națională din Christiania (Oslo) cu asistența unor artiști mai în vârstă care erau prieteni ai lui Munch. Doi ani mai târziu, Munch și-a atins progresul internațional cu o expoziție personală la Berlin, unde pictura sa „Țipătul” a fost expusă pentru prima dată.