Hieronymus Bosch
O picătură de apă în vremuri de secetă, este o binecuvântare, însă aceeași picătură într-un potop, este un blestem. Care este natura bunătății și cum se poate determina răul? Ori de câte ori sunt întrebat de Lisabona, remarc mereu unicitatea luminii sale. Lumina soarelui se răspândește ca o catifea aurie, aproape tangibilă, un fascicul suculent ce curge prin piețele întinse, spulberat în reflexiile râului sau de ferestre vechi, stingându-se de-a lungul străzilor străvechi până când aleile întunecate îmbrățișează întunericul. Întâi noiembrie, o zi de sărbătoare creștină, 1755: Lisabona este zdruncinată de ceea ce a devenit cunoscut drept marele cutremur din Lisabona, ce a fost urmat apoi de un tsunami. Dezastrul a fost într-atât de devastaror încât a declanșat o dezbatere filosofică pe tema "problema răului", implicând personalități precum Rousseau, Kant, Goethe... dar mai ales Voltaire, care și-a propus să discrediteze viziunea lui Leibniz asupra "celei mai bune lumi dintre toate lumile posibile". Cei care se gândeau la problema răului întrebau: "Cum este posibil să existe răul atâta timp cât există un Dumnezeu bun atotputernic?".
Leibniz a răspuns spunând că această lume în care trăim este cea mai bună dintre toate cele posibile, iar răul nu este atât de rău, ci doar minimul necesar într-o lume "nu așa de rea până la urmă". Voltaire nu a crezut în această idee la fel cum nici eu nu cred în ea. Privesc întrebarea aceasta așa cum o privește și Lisabona. Dacă lumina din Lisabona nu a fost suficient de metaforică, permiteți-mi să vă arăt tabloul de astăzi - este preferatul meu din acest oraș. Hieronymus Bosch a lăsat puține indicii asupra vieții lui, însă lucrările sale au fost extrem de mult studiate. Adept al ocultismului, este cunoscut faptul că Bosch s-a alăturat Frăției Maicii Domnului, o confrerie religioasă locală, devenind membru de elită. De aici și legătura puternică cu temele religioase, cu o abordare alternativă care înclina spre grotesc, satirizând păcatele ordinelor religioase și dezvăluind conduitele greșite. Admir la Bosch viziunea sa sofisticată asupra binelui și a răului. În înfățișarea unei bufnițe, de exemplu, redă în cadrul aceluiași element, atât răutatea unei creaturi nocturne, precum și simbolul înțelepciunii. Este ca și cum răul a fost deja prezent în Creație.
În carea Genezei nu este precizat faptul că animalele au fost create diferit față de cum sunt în prezent, când acestea se mănâncă unele pe altele. "Dumnezeu a văzut asta ca fiind un lucru bun", a fi o pisică bună înseamnă a fi un bun prădător: să omoare șoareci. Personal, nu caut moralitatea în zeități. Ceea ce poate fi văzut ca un lucru bun poate fi extrem de schimbător în funcție de circumstanțe. Logica, iubirea, empatia și o mentalitate sceptică și curioasă sunt tot ceea ce este necesar pentru a crea un cod moral bazat pe impactul nostru asupra celorlalți. Filozoful antic grec Epicurus, a conceput acest paradox: "Dumnezeu fie vrea să înlăture răul și nu poate, fie este capabil și nu vrea; dacă dorește și nu poate, atunci El este slab, ceea ce nu este în concordanță cu caracterul lui Dumnezeu; daca poate și nu vrea, El este invidios, ceea ce este în egală măsura în contradicție cu Dumnezeu; dacă El nu vrea și nici nu poate, El este atunci deopotrivă invidios și slab și prin urmare nu este Dumnezeu; dacă este atât dornic cât și capabil, ceea ce este cu siguranță potrivit lui Dumnezeu, din ce sursă provine răul? Sau de ce El nu îl îndepărtează?". Așadar, mai este potrivit ca aceste vremuri să aibe motivații religioase? Condoleanțele mele victimelor din 9 septembrei, au trecut 15 ani de le acele evenimente care nu vor fi uitate.
- Artur Deus Dionisio