Caravaggio
În The Cardsharps (iscusiții la cărți), jucătorii sunt angajați într-un joc de primero, un precursor al pokerului. Cuprins de cărțile sale din stânga este păcălitul, fără să știe că jucătorul mai bătrân îi face de fapt un semn complicelui său cu mâna sa ridicată și cu mănușă (vârfurile degetelor expuse, pentru a simți mai bine cărțile marcate). În dreapta, tânărul trișor se uită așteptând către băiat și își duce mâna la spate pentru a scoate o carte ascunsă din pantaloni. Nicio parte nu poate vedea sau ști tot ce și-ar putea dori. Există lucruri pe care privitorul nu le poate observa, deși personajele pot, și lucruri pe care personajele nu le pot observa și privitorul le poate. Scena este construită ca un circuit de a vedea și a nu vedea, cunoaștere și ignoranță, încredere și înșelăciune. Băiatul are încredere în invizibilitatea cărților sale. Trișorii au încredere în invizibilitatea schemei lor. Trebuie să aibă încredere și în propria alianță. Totodată,ceva ce spectatorul poate vedea sugerează că această încredere ar putea fi pusă în persoane greșite. Caravaggio a tratat acest subiect nu ca pe o caricatură a viciului, ci ca un roman, în care interacțiunea gestului și privirii evocă drama înșelăciunii și a inocenței pierdute în cei mai umani termeni.
Cardsharps a dat naștere unor picturi numeroase pe teme conexe de către artiștii din întreaga Europă.
Ajutați-ne și donați, astfel încât să putem lansa noua versiune a DailyArt în această toamnă: http://support.getdailyart.com