Watson și rechinul

Picturile ce spun o poveste sunt fascinante, cu atât mai mult când povestea este adevărată. Împrejurările acestei întâmplări sunt apele din portul Havana. Brook Watson, de paisprezece ani, un orfan ajutor de echipaj, a ieșit să înoate. El a fost atacat de un rechin-tigru. El strigă după ajutor, și când echipajul se aruncă să îl ajute, rechinul atacă a doua oară, îi trage corpul sub apă și de data aceasta îi rupe o bucată din picior. Marinarii încearcă disperați să îl tragă afară din apele învolburate pe Watson, alb-ca-varul, dezbrăcat și neajutorat cu sângele curgându-i din piciorul drept. Rechinul cu fălcile larg deschise se apropie pentru un al treilea atac în timp ce marinarul se pregătește la pupă să atace fiara cu un harpon. Ce urmează? Cum se termină povestea?

Din fericire Watson a supraviețuit calvarului, dar piciorul i-a fost amputat sub genunchi. Treizeci de ani mai târziu, când Watson devenise un neguțător bogat în Londra, el i-a comandat pictorului american John Singleton Copley să picteze acest incident terific. Copley, născut în Boston, se mutase în Anglia pentru a își urma ambițiile artistice. El a fost un pictor de portrete de succes în colonii, dar a dorit să picteze o scenă de importanță istorică. Această lucrare, prima sa pictură istorică, a fost deosebită deoarece nu a avut personaje renumite din mitologie sau antichitate. Cu toate acestea, a fost pe placul criticilor de artă și a oamenilor de rând și a lăsat o impresie de durată în lumea artei. 

Pe lângă rolul jucat în istoria artei, această pictură a contribut la răspândirea mitului că toți rechinii sunt monștri mâncători de oameni. Copley probabil nu văzuse niciodată un rechin, iar imaginea animalului din pictură este greșită, având buze, ochi orientați frontal precum mamiferele și înotătoare de o formă ciudată. Greșelile se pot însă trece cu vederea ținând cont de dramatismul momentului (potențat de harponul aproape vertical ce taie prin elementele orizontale: Watson, rechinul, barca și portul) și gama largă de emoții surprinse pe fețele echipajului (frică, compasiune, furie). Dimensiunile monumentale ale picturii (6 picioare pe 7,5 picioare) susțin efectul vizual. La moartea lui Watson, pictura a fost lăsată moștenire Spitalului lui Iisus ca un simbol al speranței și o încurajare pentru tinerii confruntați cu probleme.

∼Martina