Dansul

Franz von Stuck este faimos pentru picturile sale întunecate, simbolice. El iubea scene cu personificări ale păcatului, Salomee sălbatice, toate elementele legate de femme fatale. Însă acestă pictură este diferită!

Cerul ocupă două treimi din pictură. Șase femei și bărbați dansează. Atmosfera distinsa și formele curgătoare (în culori complementare, dominate de albastru, verde, și tonuri roșii) s-ar putea referi la principiile Nietzschene al Dionysianului și Appollonianului, cu care Franz von Stuck și mulți alți artiști au fost preocupați în jurul trecerii în secolul XX. Appolo reprezintă sculptura, architectura, gândirea, și ordinea (printre altele), în timp ce Dionysus simbolizează muzică, intoxicare, și transgresiune sexuală. Opoziția rivalilor este în miezul creativității artistice, credea Nietzsche. În acest context, Dansul poate fi intrepretat ca o anchetă a excesului și a controlului de sine, precum și întrebări legate de teoria artei.

Desigur poate fi și o scenă de dans obișnuită care prezintă bucuria vieții. Dar, precum știm, von Stuck nu era foarte înclinat spre fericire. ;)