Cal și tren

Momentul și tensiunea l-au atras pe spectator în scena unui cal în galop într-o traiectorie de impact cu o locomotivă accelerând pe șine. Probabilul iminent al morții calului este foarte deconcertant, dar spectatorul nu poate privi în altă parte. Artistul canadian Alex Colville a fost un maestru al creării de scene care intrigă uneori, iar alteori deranjează spectatorul. Există întotdeauna sentimentul că mai sunt multe de spus despre picturile lui decât ceea ce este dezvăluit. 

Calul și trenul a fost inspirat de un vers scris de poetul sud-african Roy Campbell: “Împotriva unui regiment eu opun un creier/Și un cal negru în opoziție cu un tren blindat". Ca și alte lucrări ale lui Colville, a fost planificată meticulos și migălos executată. Strat peste strat de vopsea a fost aplicat ușor pentru a produce o imagine delicată și puternică. 

Cântărirea vieții și a morții, a binelui și a răului s-a născut din experiența lui Colville ca artist de război în Al Doilea Război Mondial. Avea în jur de douăzeci de ani când a fost detașat în întreaga Europă pentru a documenta ce a văzut, inclusiv deschiderea gropilor comune din lagărul de concentrare din Bergen-Belsen eliberat în 1945. Imaginile obsedante la care a fost martor au rămas cu el și i-au afectat profund arta. El a fost influențat totodată de pictorii americani realiști Edward Hopper și George Tooker. Lucrările lui Colville nu i-au îndemnat pe oameni la acțiune și reformă, ci au oferit comentarii tăcute despre lumea din jurul lui. Temele sale au inclus familia, animalele și peisajele din jurul casei lui din New Brunswick și Nova Scotia. Șinele de tren reprezentate în Cal și tren, trec prin mlaștinile de la Aulac, New Brunswick.

Șinele strălucitoare, care reflectă fasciculul farului trenului, ghidează ochii spectatorului de-a lungul șinelor, către trenul care se apropie. Poziționând spectatorul de-a lungul șinelor, față în față cu trenul, ca un cal neclintit, Colville amplifică sentimentul de pericol și de urgență. În ciuda conștienței mișcării, este o scenă statică - un moment încremenit în timp. Spectatorul este lăsat să se întrebe, "Cum se va termina?" 

Martina Keogan