Juan Antonio Meléndez Valdés

Până pe 7 ianuarie 2018 puteți vedea acest portret la expoziția De la El Greco la Goya - Capodopere Spaniole din Muzeul Bowes din colecția Wallace.

Acest portret a fost cumpărat în 1862 de către John și Josephine Bowes din colecția răposatului Conde de Quinto. Când Muzeul Bowes a fost deschis publicului în 1892, colecția sa de picturi spaniole era cea mai mare din Anglia. Pictura aceasta era, și încă este, printre capodoperele sale.

Francisco José de Goya y Lucientes (1746-1828) este considerat unul dintre cei mai mari artiști spanioli de la sfârșitul secolului 18 și începutul secolului 19, precum și unul dntre cei mai buni portretiști ai timpurilor moderne. Această pictură constituie un exemplu excelent al stilului său și invenției.

Portretul a fost pictat în 1797 și, așa cum indică inscripția, este dedicat 'prietenului său' Juan Antonio Meléndez Valdés, protagonistul acestui tablou.

În ciuda naturii sentimentale a lucrărilor sale, documentând o prietenie solidă și loială, această pictură apare într-un timp crucial atât pentru subiectul picturii, cât și pentru istoria Spaniei. Meléndez Valdés nu este doar un prieten apropiat de-al artistului, dar și un magistrat și un membru al cercului de oameni iluminați care erau interesați de reformele sociale și judiciare din timpul sfârșitului secolului 18. După Revoluția Franceză din 1789, Spania s-a transformat dintr-o opoziție feroce împotriva Franței într-o alianță prudentă. Așadar, din 1797, sub influența Republicii Franceze, Spania a inițiat o reformă politică pe o perioadă scurtă. În acest moment, membrii așa-zisei Iluminări spaniole au obținut poziții de putere în guvern.

Goya și Meléndez Valdés s-au întâlnit, probabil, în Saragossa în 1790, atunci când cel din urmă era un judecător în oraș, dar portretul a fost realizat de artist în 1797, un an important pentru prietenul său. Cu toate că nu a reușit să obțină un post de Procuror Public, în acel an Meléndez a publicat primele sale ediții colectate cu poezii scrise de el. În 1808, el a primit postul de Minstru al Instrucției Publice de la regimul lui Joseph Bonaparte. Când monarhia spaniolă a fost restaurată în 1814, el a fost îndepărtat din acea poziție și forțat să plece din Spania. Trei ani mai târziu, Meléndez a murit în sărăcie în Montpellier, Franța.

Portretul se remarcă prin onestitatea autentică și absența ornamentelor, evidente mai ales prin părul ciufulit și ochii lăsați. Abordarea inovativă a artistului față de portretistică este de asemenea evidentă prin felul intim în care Meléndez este prezentat. Imaginea acestuia este reprezentată într-o manieră sobră, iar fundalul monocromatic concentrează atenția asupra feței expresive și a ochilor ce dezvăluie personalitatea prietenului său. Tușele largi de pensulă de la gulerul și umerii lui Meléndez și manipularea vibrantă a vopselei sunt caracteristice stilului său de la sfârșitul anilor 1790.

Citiți mai multe despre expoziția "De la El Greco la Goya - Capodopere Spaniole" pe DailyArtDaily.com.