Parmigianino
În această zi în 1503 s-a născut Girolamo Francesco Maria Mazzola, cunoscut și ca Parmigianino. A fost un pictor și gravor manierist italian care a lucrat în Florența, Roma, Bologna și în orașul său nativ, Parma. Opera lui este caracterizată printr-o senzualitate rafinată și adesea prin forme alungite. Este cel mai faimos artist al primei generații al cărui întreagă carieră se încadrează în perioada manieristă.
Lucrarea a fost comandată la 3 ianuarie 1526 în Roma, de către Maria Bufalini, soția lui Antonio Caccialupi, pentru a decora capela familiei din Biserica San Salvatore din Lauro. Forma sa alungită e justificată de scopul originar, ca parte dintr-un triptic, ale cărui părți laterale (care nu au mai fost pictate niciodată) ar fi trebuit să reprezinte Neprihănita Zămislire (căreia îi era dedicată capela) și pe Sfinții Ioachim și Ana.
Conform biografului de artă din Renașterea târzie, Giorigo Vasari, Parmigianino lucra la această lucrare în timpul Jafului Romei și a trebuit să se oprească când orașul a fost devastat de trupele imperiale. A părăsit orașul plătind o răscumpărare, pe când unchiul lui a rămas în Roma și a reușit să ascundă pictura în refectoriul Santa Maria della Pace.
În 1558, familia Bufalini a decis să mute lucrarea în capela lor din Sant'Agostino la Città di Castello, de unde a fost achiziționată de pictorul englez James Durno, în 1790. A fost vândută în Anglia Marchizului de Albercon pentru 1.500 de guinee, apoi, după o serie de proprietari, Galeriei Naționale, în 1826.
Dacă vrei să afli mai multe despre artist, citește articolul „Tot ce trebuie să știi despre Parmigianino”.