John Constable
În ciuda faptului că nu prea dădea dovadă de talent la început, John Constable (1776–1837) a frecventat Academia Regală din Londra, unde a dezvoltat un larg stil de pictură peisagistică influențat de clasiciștii Claude și Poussin și de pictorii Rubens flamandul și Ruysdael neerlandezul.
Opera lui timpurie a fost, de asemenea, influențată de artistul englez Turner; Constable a ajuns, totuși, să fie dezgustat de dramatism, de interpretările romantice și furtunoase ale peisajelor lui Turner, considerându-le prea visătoare și deprimante. Scenele pe care le-a pictat Turner, în speciale cele din Țara Lacurilor (Lake District), din nordul Angliei, erau nelocuite, fapt pe care Constable îl considera ciudat și nefiresc. El găsea nespus mai multă mângâiere în pictarea locurilor în care chiar trăiau oameni și unde viețile lor creau sentimentul de "acasă". Peisajul romantizat era cu siguranță mai la modă la acea vreme, dar Constable urmărea mai degrabă serenitatea ce putea fi găsită mai aproape de casă, în viața de zi cu zi și unde oamenii trăiau în armonie cu natura.
Constable susținea cu tărie că natura însăși trebuia să inspire compoziția unei picturi, acordând mare atenție luminii mereu în schimbare ce cădea asupra peisajului, efectelor trecerii timpului de-a lungul anotimpurilor și fluxului necontenit al naturii. Astfel, el declara că „nu există două zile la fel, nici măcar două ore”. Tușele de culoare ale lui Constable reflectă atitudinea sa față de mediu: sunt relaxate și vioaie, evocând ideea că natura este o entitate schimbătoare, care nu poate fi neapărat surprinsă într-un singur moment definitoriu. Impresia aceleiași scene, dar cu o săptămână mai târziu, ar arăta aproape total diferit în ochii lui Constable.
Constable a vizitat Salisbury pentru prima dată în 1811, pentru a sta cu prietenul său apropiat, John Fisher, pe atunci Episcop de Salisbury. După cum se observă și în pictură, Constable iubea această zonă a Angliei. Catedrala este așezată într-o scenă pastorală, redată într-un mod încântător, cu vacile care pasc leneș în lumina soarelui de vară și copacii verzi și bogați. În ciuda grandorii sale arhitectonice, catedrala în sine este primitoare, chiar prietenoasă, probabil așa cum o vedea și Constable. Atmosfera picturii este plină de confortul și familiaritatea pe care le simțim atunci când ne întoarcem fericiți acasă după o absență lungă.
- Sarah Mills
P.S. Un alt artist faimos care a fost vrăjit de o catedrală este Claude Monet. A creat o serie de picturi ce înfățișează Catedrala din Rouen, pe care le puteți vedea aici.