Câinele

Descris de Antonio Saura drept „cel mai frumos tablou din lume”, Câinele lui Francisco Goya a fost pictat direct pe peretele casei pictorului spaniol în anii de decădere ai vieții sale, când acesta își pierduse speranța atât mentală, cât și fizică.

Acest tablou arată capul unui câine cu botul îndreptat în sus, urechile lăsate pe spate și ochii mari care privesc spre cer. Pictura poate fi împărțită în două secțiuni, una, o masă întunecată care ascunde întregul corp al câinelui, probabil pământ sau nisip mișcător. A doua secțiune, un cer vast care transmite singurătatea câinelui și este evidențiat de o masă mare neagră, cel mai probabil un tablou original care a fost pe perete înainte ca Goya să decidă că trebuie pictat peste.

Adevărata semnificaţie a picturii nu va fi niciodată cunoscută, nu s-au găsit scrieri, nu s-a vorbit niciodată despre ea și ar fi perfect logic ca Goya să nu fi intenționat niciodată ca cineva să vadă acest tablou. Câinele îngropat reprezintă sentimentul său de a fi prins în capcană, bătrân și singur, slăbit fizic și psihic. Cu moartea aproape, tot ce putea face era să ridice privirea spre cer, așteptând o intervenție divină care nu a venit niciodată. Deznădejdea este palpabilă.

Câinele este, fără îndoială, din punct de vedere vizual cel mai puțin tulburător dintre Picturile negre, toate fiind expuse la Museo del Prado din Madrid.

- Adam G. Oestreich

P.S. Citiți de ce Francisco Goya este considerat a fi primul modernist.