Autoportret

În contextul carierei artistice a lui Anthony van Dyck, este de remarcat faptul că una dintre primele sale lucrări este un autoportret. Tânărul de paisprezece sau cincisprezece ani care probabil tocmai ce își terminase ucenicia de pictură, însă mai avea încă patru ani până să obțină titlul de Maestru de la Breasla Sfântul Luca, deja apare aici cu o cutezanță ce nu are de-a face cu tinerețea ci, în schimb, arată o încredere în abilitățile sale ce va caracteriza și viitoarele autoportrete realizate începând cu anul 1624.

Aplicarea groasă de vopsea în zonele deschise ale frunții și ochilor, urmele de pensulă în redarea părului roșcat și ciufulit nu dezvăluie încă rafinamentul lucrărilor sale viitoare influențate de Tițian, însă - mai ales în mișcarea singulară și rapidă de pensulă de la marginea gulerului - tabloul dezvăluie o încredere extraordinară.

Acest autoportret se află la începutul unei impresionante serii de studiu asupra propriei persoane, care din anul 1620 a început să aibă o frecvență mai mare: van Dyck ca și călător poliglot ce a vizitat Italia la fel ca Rubens și a avut o întâlnire cu arta lui Tițian ce l-a transformat; apoi ca și primus inter pares (primul dintre egali) într-o colecție de portrete a unor oameni faimoși ai vremurilor sale în care se înfățișează realizând o schiță a sa; și curtean în autoportretul cu floarea-soarelui, o alegorie a loialității de neclintit pentru Regele Charles I. A deservit ca „Pictor principal al Ordinului Majestății Sale”, fiind pictor la curtea regală, în serviciul cuplului regal britanic Charles I și Henrietta Maria, din anul 1632 până la moartea sa timpurie.

Autoportretul din 1613/1614 conține deja multe dintre caracteristicile importante ale personalității lui van Dyck precum și unele dintre trăsăturile sale de stil. A fost oare van Dyck un copil excepțional? Răspunsul acestei întrebări cu siguranță ar trebui să fie unul afirmativ.

Vă prezentăm tabloul de astăzi mulțumită Academiei de Arte Frumoase din Viena. :)