Elisabeth Jerichau Baumann
În ultimele zile ale lunii martie, continuăm Luna istoriei femeilor cu această frumoasă piesă de la Statens Museum for Kunst. Bucurați-vă de ea!
Elisabeth Jerichau Baumann a fost o artistă deosebită a timpurilor ei. Parțial pentru că era femeie, dar și pentru deschiderea ei neobișnuită față de exotic și necunoscut. Acest tablou este un exemplu excelent al simțului acut al lui Baumann pentru erotic și senzual.
Acest tablou al unei țărănci egiptene este una dintre cele mai izbitoare scene orientale ale lui Jerichau Baumann. Nuditatea de sub țesătura de mătase pură, bijuteriile exotice, cerul înroșit de amurg și culorile întunecate îi infuzează o calitate senzuală care trebuie să fi avut un impact puternic în anii 1870, o perioadă în care corpul era încă privit cu suspiciune.
Într-adevăr, Jerichau Baumann ocupă o poziție unică în arta daneză post-1850 în mai multe moduri. Provenită dintr-un mediu polonezo-german, ea avea un orizont mai larg decât majoritatea artiștilor danezi, care se străduiau, în primul rând, să identifice și să cultive unicitatea daneză. Avea deschidere către toate lucrurile străine și exotice, care se vedeau rar în Danemarca la acea vreme; singura ei potrivire reală în acest sens ar fi fost cu Hans Christian Andersen. Pofta de călătorie a sufletului de artist a dus-o în Turcia, Grecia și Egipt (1869–70 și 1874–75), furnizându-i o sursă bogată de motive orientale.
Dacă simțiți uneori pofta de călătorie, cu siguranță vă va plăcea să citiți despre dorința de a călători încapsulată în tablouri!