Jean-Baptiste-Siméon Chardin
Acest tablou a fost pictat în 1728, anul în care Chardin a fost admis la Academia Roială de Pictură și de Sculptură. Chardin se specializase în pictarea naturii moarte și niciun alt pictor francez de natură moartă din secolul al XVIII-lea nu a abordat subiectul cu atât de multă libertate artistică ca el. Această pictură este un exemplu: ulciorul neted de cositor și piersicile catifelate sunt așezate pe o margine îngustă de piatră, în fața unui perete întunecat. Grupate și ocupând locul central, obiectele sunt scăldate într-o lumină puternică ce intensifică culoarea fructului și strălucirea metalică a ulciorului, în care sunt reflectate piersicile. Dar Chardin nu face diferența între materialitatea obiectului și reflexia acestuia. Pielița piersicilor este redată într-un impasto bogat și uneori granulat, în timp ce fundalul este aplicat plat și în mai multe straturi.
Deși Caroline Louise, soția guvernatorului militar din Baden, a avut o predilecție deosebită pentru „pictura fină” olandeză din secolul al XVII-lea, ea a apreciat și stilul mai liber de aplicare a vopselei al lui Chardin. În 1759 și 1761 a achiziționat patru naturi moarte pictate artist, o pereche de naturi moarte cu obiecte și două naturi moarte cu fructe.
Vă prezentăm această pictură grație Staatliche Kunsthalle Karlsruhe.
P.S. Aici puteți vedea încă un tablou de Chardin! Este lipsit de gust! E amuzant! Este ciudat!