Femeie tânără cu bujori

În 1862, Bazille a ajuns în Paris pentru a studia atât medicina (la insistențele părinților săi), cât și arta (preferința sa). S-a alăturat studioului academic  didactic condus de Charles Gleyre, unde i-a întâlnit pe Monet, Renoir și Sisley. Atrași de tendințele moderniste ale artei avangardiste, cei patru au abandonat studioul în favoarea observării directe a naturii—apoi, treptat, au inventat impresionismul. Cariera lui Bazille a fost scurtată când a fost ucis în 1870, în timpul războiului franco-prusac. Nimeni nu știe cât de diferită ar fi fost istoria artei dacă ar fi supraviețuit. 

La începutul verii anului 1870, înaintea izbucnirii războiului, Bazille a pictat două lucrări similare ce înfățișau o femeie de culoare cu o gamă bogată de flori. Evitând specificul anecdotic, femeia din tabloul din National Gallery este reprezentată ca o vânzătoare ce întinde un buchet de bujori aleși din coșul ei încărcat cu flori sezoniere. Bujorii oferiți, flori cultivate de Manet și subiectul unei serii de naturi moarte pe care a pictat-o între 1864 și 1865, sunt pictați într-o manieră care amintește de Manet. Extinzându-și tributul adus liderului șarmant al avangardei, compoziția lui Bazille face aluzie și la una dintre cele mai faimoase și notorii lucrări, Olympia, în care o servitoare neagră oferă un tribut floral unei prostituate dezbrăcate. 

P.S. La momentul actual, reprezentările cu oameni de culoare sunt revizuite. Este parte din mai multe trenduri mai largi din istoria artei, ce vizează descoperirea unor zone de mult uitate. Aici puteți citi despre cum Rembrandthuis decolonizează Negru pe vremea lui Rembrandt.