Newton

Poetul englez, scriitorul, misticul și precursor al romantismului, William Blake, l-a prezentat pe Isaac Newton într-o formulă neobișnuită. Acesta sigur nu este portretul clasic al geniului științific care a descoperit legea gravitației.

În schimb, Newton este pictat în forma unui zeu grec – frumos, cu musculatură dezvoltată și dezbrăcat. El studiază o diagramă desenată cu ajutorul compasului. Compoziția nu este o apoteoză, dimpotrivă este cunoscut faptul că Blake a criticat ignoranța lui Newton pentru natură. Prin urmare, Newton își îndreaptă atenția în totalitate asupra compasului și ignoră frumusețea stâncilor colorate și a mării din jurul său. Natura nu a avut importanță pentru Newton. Nici măcar lumea din jurul său nu a avut importanță pentru el. Blake, care a trăit în perioada avântului în dezvoltare din timpul revoluției industriale, a intuit că ignoranța omului pentru natură și încrederea sa fără rezerve în propria abilitate l-ar putea duce să se izoleze de natură și mediul său înconjurător. 

Știința, chiar și astăzi, ne avertizează despre pericolele unei astfel de gândiri. O înțelegere amănunțită și îmbunătățită al modului de funcționare a lumii naturale ne salvează din fericire și ne dă puterea să acționăm împotriva activităților umane ce au consecințe nefaste asupra mediului. 

Aparentul contrast dintre omul de știință Newton și iubitorul naturii Blake este trădat la o analiză mai atentă. Știința este rezultatul observării și admirației pentru natură. Și chiar dacă natura este demitizată de știință făcând ca romantismul să fie pierdut, atât aceasta din urmă cât și poezia servesc aceluiași scop - înțelegerea frumuseții lumii.