Stâncile de la Belle-Île, Port-Domois

În toamna anului 1886, Claude Monet era interesat de un teren accidentat și sterp pe insula Belle-Île-en-Mer de pe coasta Bretaniei. Concentrându-și activitatea în satul Kervilahouen de pe partea atlantică a insulei, artistul i-a scris colegului său impresionist Gustave Caillebotte următoarele: „Sunt aici de o lună și tot lucrez; mă aflu într-o regiune magnifică de sălbăticie, o grămadă imensă de stânci și o mare de necrezut pentru culorile ei; ei bine, sunt foarte entuziasmat.” Totuși, Monet a mărturisit că a avut probleme cu reprezentarea oceanului sălbatic, deoarece era obișnuit să picteze apele mai calme ale canalului.

În Stâncile de la Belle-Île, Port-Domois, Monet a pictat marea sumbră care se zdrobește de stâncile sterpe, o temă pe care a repetat-o de nenumărate ori în picturile sale, realizând, de asemenea, și variații. Pictorul era sensibil la topografia împrejurimilor și la necesitatea de a-și modifica, în consecință, modul de a privi lumea înconjurătoare. Culorile, formele și atmosfera acestei picturi magnifice dezvăluie că Monet era preocupat în egală măsură atât de a transmite emoții turbulente, cât și de a reda detaliile distinctive ale unei anumite locații.

P.S. Deși Claude Monet a fost cunoscut drept un pictor al luminii, i-a plăcut să picteze și  răuri, lacuri și marea. Aflați mai multe despre acest artist extraordinar prin intermediul artei sale: 10 capodopere faimoase realizate de Monet!