Caspar David Friedrich
Pictată la Dresda între 1809 și 1810, Abația din pădurea de stejar este una dintre cele mai tulburătoare viziuni romantice ale lui Caspar David Friedrich. A fost expusă pentru prima dată la Academia Prusacă de Arte în 1810, alături de Călugărul de pe malul mării. La cererea lui Friedrich, Abația a fost expusă direct sub Călugăr, creând un dialog între cele două pânze mari. După expoziție, regele Frederic Wilhelm al III-lea a achiziționat ambele lucrări; astăzi sunt expuse una lângă alta în Alte Nationalgalerie din Berlin.
Pictura exemplifică meditația lui Friedrich asupra efemerului și eternității. În centru se află ruinele unei abații gotice, cu fereastra spartă și goală. O procesiune funerară de călugări avansează spre poarta ruinelor, purtând un sicriu luminat doar de două lumânări. În prim-planul înzăpezit, un mormânt proaspăt săpat stă deschis, înconjurat de cruci abia vizibile. Stejarii fără frunze, peisajul întunecat și amurgul rece intensifică starea de spirit de mortalitate și decădere. Totuși, natura dăinuie: abația se prăbușește, dar copacii se întind în sus, vârfurile lor prinzând ultimele raze ale soarelui care apune. Mai sus, se ridică o semilună în creștere - o emblemă a reînnoirii în mijlocul pierderii.
P.S. Descoperiți mai multe dintre peisajele atmosferice ale lui Friedrich în setul nostru de 50 de cărți poștale Peisaje.
P.P.S. Citiți mai multe despre Abația din pădurea de stejar în revista DailyArt sau descoperiți 6 nuanțe de romanticism înfiorător în picturile lui Caspar David Friedrich!