Edward Burne-Jones
Un membru de frunte al mișcării prerafaelite fondată în Anglia în 1848, Sir Edward Burne-Jones a devenit în anii 1860 o figură de top în ascensiunea mișcării esteticismului—o mișcare care celebra frumusețea și arta de dragul artei. Compoziția exemplifică acest etos, prezentând o exaltare a frumuseții idealizate și își aliniază atmosfera cu sensibilitățile artei victoriene târzii.
Burne-Jones reduce la minim conținutul narativ, aranjând în schimb figurile poetice, ca de vis, într-o procesiune liniară asemenea unei frize grecești. Îmbrăcate în ținute pseudoclasice, figurile pe care le vedem evocă o lume atemporală, mitică. Burne-Jones nu a imitat stilul formal al Renașterii, ci a intenționat să îi redea spiritul. Influența artei Quattrocento, mai ales a capodoperelor lui Sandro Botticelli, este evidentă în accentul pus pe armonia decorativă și evocarea ușor nostalgică a unei ere trecute.
Această lucrare a fost inițial concepută ca o ilustrație pentru Dealul lui Venus, o secțiune a poemului epic al lui William Morris Paradisul pământesc, care a fost inspirat de legenda medievală a lui Tannhäuser, un cavaler și poet care a găsit Venusberg, casa subterană a lui Venus, și a petrecut un an acolo slăvind-o pe zeiță.
P.S. Dacă v-ar plăcea să învățați cum Renașterea a modelat istoria artei, înscrieți-vă la cursul online Arta Florenței renașterii.
P.P.S. Pășiți într-o lume medievală de vis a iubirii și legendelor. Explorați 5 picturi romantice de Burne-Jones!