În această scenă romantică, iubirea este interconectată cu arta. Prin subiectul nostalgic și stilul rafinat, atent controlat, pictura exemplifică idealurile academice susținute la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Frederic Leighton, care a devenit președintele Royal Academy din Londra în 1879, a petrecut mulți ani pregătindu-se în Germania, Franța și Italia. Compoziția și culoarea luminoasă a Lunii de miere a pictorului indică influența maeștrilor din Veneția secolului al XVI-lea precum Giorgione și Tițian. Această pictură este o deviație neobișnuită pentru Leighton, care prefera subiectele clasice și, în particular, nudul—o preferință atât de pronunțată încât câteva din lucrările sale au fost înlăturate din expoziția din 1857 a artei engleze ce era în turneu în Statele Unite deoarece au fost considerate ofensive. Aici, în schimb, el alege o scenă intimă, contemporană.
Bărbatul italian care a pozat pentru pictor apare adesea în lucrările lui Leighton și pare să fi fost unul din modelele sale preferate. Mâinile sunt realizate cu o grijă deosebită, subliniind importanța lor pentru actul picturii. Realizarea suavă și tonurile mute folosite pentru a reprezenta cuplul sunt în contrast puternic cu rigiditatea portocalului din spatele lor, pe care Leighton se pare să îl fi găsit mai greu de pictat—fructele, la o inspecție atentă, au o calitate aproape emailată.
Ziua Sf. Valentin fericită, tuturor!
P.S. Încercați testul nostru Iubirea în artă; este plin de unele din cele mai renumite reprezentări ale iubirii. Dacă sunteți interesat de povești de artă legate de iubire, vedeți articolele de mai jos!