Carleton Watkins
Începând din anii 1850, fotografii au găsit o modalitate de a obține claritatea dagherotipurilor fără să renunțe la posibilitatea de reproducere oferită de procedeul negativ/pozitiv al lui William Henry Fox Talbot: au înlocuit negativul pe hârtie cu unul pe sticlă, acoperită cu un strat subțire de colodiu fotosensibil umed (bumbac-pulbere dizolvat în eter).
Carleton Watkins s-a numărat printre cei mai pricepuți practicieni ai acestei tehnici, fiind cunoscut pentru fotografiile sale de peisaj de mari dimensiuni, realizate în vestul Americii. Pentru lucrări precum imaginile surprinse de-a lungul fluviului Columbia, în Oregon, solicitările fizice ale acestui procedeu erau considerabile. Cum nu existau încă mijloace practice de mărire a fotografiilor, negativele sale pe sticlă trebuiau să fie la fel de mari pe cât își dorea să fie copiile finale, iar aparatul de fotografiat trebuia să fie suficient de mare pentru a le putea găzdui. Sticla trebuia, de asemenea, acoperită cu colodiu, expusă și developată cât timp acesta rămânea umed și lipicios, ceea ce îl obliga să transporte cu el un laborator fotografic mobil în timp ce explora ținuturile încă neatinse ale vestului american.
P.S. Iată 10 peisaje care îți taie răsuflarea și care ar merita să ajungă pe o carte poștală!