Frida Kahlo

Frida Kahlo a recurs la cultura populară din Mexic pentru a dezvolta un stil vizionar al autoportretului. Îmbinând fantezia cu realismul, ea a dat formă vizuală suferinței pe care a îndurat-o în urma unei răni traumatice și a unei vieți marcate de sănătate fragilă, cercetând în același timp politica de gen, clasă și rasă din perspectiva ei de comunistă hotărâtă.

Kahlo a făcut în Statele Unite în anii 1930 mai multe vizite care au transformat-o. Prima ei expoziție personală, organizată în New York City în 1938, a fost urmată de altele în anii 1940. Cu toate acestea, abia la sfârșitul anilor 1970 a câștigat recunoașterea critică pe scară largă. Prin susținerea experienței personale și a identității culturale ca subiecte valide pentru artă, Kahlo a devenit o icoană culturală pentru feministe, comunitatea latină și mulți alții.

Pictorița Magda Pach și soțul ei, scriitorul și artistul Walter Pach, s-au numărat printre figurile care au susținut cu fervoare arta mexicană în Statele Unite în anii 1920 și 1930.