Căderea îngerilor rebeli

Bruegel a pictat acest tablou pe vremea când locuia încă în Antwerp și furniza desene gravurii lui Hieronymus Cock. Întorcând spatele modelelor italiene dominante la acea vreme, el se cufundă în tradiția de epocă a lumii lui Hieronymus Bosch. Un amestec aparent de nedescris de persoane și forme se oferă privirii noastre dezorientate. Ieșind din adâncuri îndepărtate într-un halou de lumină, monștrii sunt aruncați pe pământ ca de un val care se sparge. Îngerii îi combat, în frunte cu Sfântul Mihail, subțire ca o greblă în armura sa de aur, lovind cu sabia balaurul cu cele șapte capete încoronate pe care își are punctul de sprijin. Lupta arhanghelului cu îngerii căzuți este descrisă în Cartea Apocalipsei și a fost frecvent ilustrată începând cu Evul Mediu. În interpretarea lui Bruegel, violența este exprimată nu prin natura acerbă a bătăliei - într-adevăr, Sfântul Mihail și trupele sale rare nu par deosebit de amenințați de demoni - ci prin intensitatea căderii - infernale și nesfârșite - a acestei mulțimi târâtoare și hidoase care invadează întreaga suprafață a tabloului, într-o remarcabilă unitate de acțiune care îi sporește impactul. Împrumutând elemente minuțios observate din lumea vegetală, animală, minerală și umană și combinându-le pentru a forma ființe hibride și diforme, Bruegel inventează creaturi dintre cele mai respingătoare, dar și cele mai curioase și fantastice imaginabile. Cochilii de midii împletite pe un crevete gigantic, un cap de om cu aripi de fluture atașate unui corp amorf și umflat, un pitic pufos care poartă un cadran solar și are pe cap un coif cu pene, pești vâscoși cu brațe, solzi de șopârlă, labe de crustaceu... o listă ce pare nesfârșită. Atingeți imaginea pentru a o vedea pe ecran complet. Duminică fericită tuturor!