Père Junier vindea legume pe care le cumpăra în fiecare dimineață de la piața din Bagneux sau Verrière-le-Buisson. El era un prieten vechi al lui Rousseau; soția sa obișnuia să gătească pentru pictor. Deoarece Rousseau îi datora niște bani, iar domnul Junier tocmai cumpărase un cal de care era foarte mândru, s-au înțeles ca Rousseau să îi picteze un tablou.
Rousseau a lucrat după o fotografie. El a introdus schimbări majore, totuși, indicând natura modului său de lucru. El a înlăturat un copac de pe bulevard și, mai ales, a lucrat cu mărimea și poziția celor trei câini. Ei au un rol formal, compozițional. Câinele mare și negru oferă adâncime trăsurii. Se știe că sociologul german, Max Weber, i-a spus lui Rousseau că acel câine negru era prea mare pentru întreg, iar artistul i-a întors-o spunând că pânza sa o cere. Câinele miniatural ce se plimbă în fața trăsurii, pe de altă parte, adaugă monumentalității iapei. Ea stă în mod curios pe vârfurile copitelor, un efect întărit de umbrele aruncate pe sol. Această iapă dansând pare aproape suspendată în spațiiu. Rousseau ținea la acest fel de paradox, care face ca unele figuri să plutească într-un spațiu pur pictorial.
Această pictură apare în Calendarul nostru Săptămânal de Birou, care sper că vă este cunoscut până acum. :)
P.S. Nu este fascinantă această operă? Vedeți 10 minunate picturi de Henri Rousseau!