Plajă la Heist

În a doua jumătate a anilor 1880, după ce Georges Seurat și alți neoimpresioniști și-au expus picturile la Salonul des XX în Bruxel, mai mulți artiști belgieni au fost convertiți la pointilism și la amestecarea optică a culorilor. Pictorul George Lemman, apoi ocazional douăzeci, s-a numărat printre acești entuziaști. Timp de aproximativ o decadă, desprinzându-se treptat de teoriile lui Seurat, el a elaborat o tehnică originală, aplicată în special portretelor și peisajelor. După 1891, sub influența compatriotului său  Henri Van de Velde, picturile sale au arătat o stilizare "Art Nouveau" dintre care Plaja la Heist este un exemplu remarcabil. Rețeaua strânsă de puncte mici rotunde sau ovale, aranjate orizontal pe pânză i-au permis să creeze zone colorate distincte, separate în mod clar de o linie de culori complementare. Aceste forme au căpătat contururi ciudate, anti-naturaliste, cum ar fi norul albăstrui uriaș care pare să invadeze cerul. Singurul semn de viață umană din acest peisaj nocturn, este barca abandonată, pictată cu tușe purpurii pe fundalul dominat de galben și portocaliu. Exacerbarea culorilor și a formelor sintetice a fost parte din expansiunea mișcării simboliste care a deschis o nouă eră în comunitatea artistică franco-belgiană.