Triumful lui Bacchus

E timpul pentru un Gândul de Artă de Miercuri, organizat de prietenul nostru portughez, Artur :) Uită de intenții, pentru gânditorii utilitarismului totul se reduce la efectul măsurabil a ceea ce s-a făcut – utilitatea acțiunilor cuiva determină valoarea acestuia. Iar „util”, pentru cei care îmbrățișează această perspectivă, constă în promovarea Fericirii Generale: a fi fericit este înțeles ca prezența plăcere și absența durerii. Deci, dacă un hedonist, precum Dionysos (zeul grec al vinului, al extazului și al teatrului) sau echivalentul său roman Bacchus ilustrat aici, a venit la Atena cu intenția de a distruge orașul, după ce a vizionat o piesă de teatru îngrozitoare, dar a ajuns să primească toată lumea beată veselă, atunci fapta lui ar fi nu doar acceptabilă, ci și valoroasă. Să ne imaginăm o altă situație: Velázquez a ajuns la Madrid cu tortilla pentru toată lumea de la curtea regelui Filip al IV-lea, iar în aceeași seară a pictat un frumos portret baroc pentru o fetiță oarbă. Fata pierdută l-a pierdut și nimeni nu l-a mai putut vedea. În această mentalitate, a aduce tortilla ar fi fost un act mai valoros decât a crea pictura... Jeremy Bentham, menționat săptămâna trecută, a spus că un joc de cărți ar putea avea aceeași valoare ca o piesă de artă. Pentru el, fericirea generală ar putea fi exprimată matematic, calculând cantitatea de plăcere larg răspândită adusă de o acțiune și absența durerii pe care le-ar oferi - în funcție de intensitatea și durata acestora. Astfel, acțiunile și obiectele realizate de om au câștigat valoare empirică și obiectivă, capabile să susțină comparații cuantificabile. Dar pot fi comparate astfel două lucruri atât de diferite prin natura lor, cum ar fi cad-urile și muzica\tortillas și picturile? - Stuart Mill nu a crezut așa, și îi vom arunca o privire săptămâna viitoare :) Artur Deus Dionisio (da, se traduce literalmente în portugheză prin „Arthur Zeul Dionysus” - voi da vina pe numele meu de familie pentru potențialul meu alcoolism din viitor)