Pisica Albă

Aici, Bonnard folosește distorsiunea pentru a crea o imagine plină de umor a acestei pisici care își arcuiește spatele. Un animal ciudat, exagerat de arcuit pe labe, cu capul tras în umeri, cu ochii ca niște fante și o expresie vicleană. Pare deopotrivă îmblânzită și sălbatică. Pictorul a petrecut mult timp pentru a decide asupra formei și poziției labei, după cum se poate vedea în desenele pregătitoare. Radiografia acestei lucrări dezvăluie, de asemenea, multe modificări, dintre care unele sunt chiar vizibile cu ochiul liber. "Arta nu este natura" obișnuia să spună, în măsura în care Pisica Albă a devenit aproape o caricatură, "o imagine comică și plină de umor creată prin geniul maestrului său care a observat-o și a înțeles-o atât de bine" (Elisabeth Foucart-Walter). Stilul decorativ al picturii - proeminența liniilor sinuoase, absența oricărei profunzimi a figurii plasate pe fundal - plasează această lucrare din 1894 în tradiția Nabi. Există o inspirație japoneză în compoziția îndrăzneață și asimetrică, precum și în alegerea subiectului - unul care era foarte popular în tipăriturile pe care Bonnard le îndrăgea atât de mult. Hokusai (1760-1849) și Kuniyoshi (1797-1861), în special, au pictat aceste feline familiare. De-a lungul operei sale, Bonnard a realizat nenumărate tablouri care prezentau pisici - uneori ca un simplu detaliu, vizibile într-o măsură mai mare sau mai mică, alteori, precum Pisica albă, ca subiect central.