Don Garcia de Medici

Acest portret al lui García de’Medici (1547–1562), al treilea fiu al lui Cosimo de’Medici și Leonor de Toledo, este un exemplu excelent de interes scăzut în reprezentarea copiilor dinainte de perioada Iluminismului. Bronzino oferă o redare fidelă a trăsăturilor mici, nedefinite ale copilului, dar îl prezintă cu aceeași postură distantă, impasibilă, folosită pentru portretele adulte din sfera curții florentine. García este văzut aici mai mult decât orice ca un moștenitor al ducatului Toscanei și pentru acest motiv artistul omite orice expresie sau gest care ne-ar putea încuraja să vedem un copil. García, al cărui status este reflectat în mătasea sa roșie somptuoasă și jachetă aurie, ornată bogat la gât și încheieturi cu broderii cusute cu perle, nu se joacă cu talismanul scump pe care îl ține, ci îl prezintă mai degrabă ca și cum ar fi conștient de valoarea lui. Această bijuterie, care a fost incorect identificată cu o jucărie, era un talisman menit să îndepărteze deochiul. Are forma unei harpii odihnindu-se pe un corn din care atârnă o piatră prețioasă. Amuletele cu harpii/sirene erau folosite de femeile napoletane pentru protecție în timpul sarcinii și, în consecință, s-ar fi putut să îi fi fost oferite lui García de mama lui, Leonor sau de tatăl său, Pedro de Toledo, Vicerege de Napoli. În cealaltă mână, copilul ține o floare de portocală deschisă recent, un simbol al purității și inocenței caracteristice vârstei sale. Portretul a fost atribuit lui Bronzino, dar a fost considerat o copie de atelier a unui original pierdut. De fapt, este o producție de atelier, un fapt cel mai clar evident în realizarea mâinilor copilului și a îmbrăcăminții, cărora le lipsește precizia și luciul tipice semnăturii lui Bronzino. Cel mai probabil, să fi intervenit asupra feței, în care, totuși, se pare că a folosit un șablon.