Sémiramis construind Babilonul

Început prin 1860, Sémiramis construind Babylonul, a rămas în studioul lui Degas până la moartea lui. Tabloul arată o scenă mitologică: Sémiramis, regina Asiriei și fondatoarea Babilonului, stă pe pe unul din malurile fluviului Eufrat contemplând construcția orașului care a devenit una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii. Unele detalii din compoziție sugerează că impresionistul Edgar Degas a facut cercetări istorice pentru aceasta. Carul din extrema dreaptă și coafura reginei par a fi elemente iconografice preluate dintr-un studiu al reliefurilor asiriene care ajunsese recent la Luvru. Mai multe desene (aflate acum în Departamentul de Arte Grafice din Muzeul d'Orsay), indică munca pregătitoare a lui Degas pentru această pictură istorică. În conformitate cu tradiția academică neoclasică, figurile au fost desenate separat, la început nud, apoi drapate cu o grijă care amintește de maeștrii Renașterii italiene. Se credea cândva că Degas s-a inspirat din opera lui Rossini pe această temă, care a avut premiera la Paris în iulie 1860. Picturile lui Piero della Francesco pe care Degas le văzuse la Arezzo la sfârșitul anilor 1850 sunt o influență mai probabilă, ca și cum maeștrii trecutului dețineau cheia mântuirii picturii istorice. Într-adevăr, Degas a executat mai multe picturi istorice, inclusiv aceasta, între 1860 și 1865, unele probabil la îndemnul lui Gustave Moreau, care era un prieten apropiat la acea vreme. Întrebând relevanța acestui gen în pictura contemporană, el a încercat aici să îmbine reconstituirea istorică bazată pe copii de fragmente cu o abordare plastică care asimilează codurile picturale pe care le-a învățat în timpul pregătirii sale sub Jean Auguste Dominique Ingres, un pictor francez neoclasic.