Răzuitorii de Podele

Pictată în 1875, această lucrare ilustrează interesul continuu al lui Caillebotte pentru perspectivă și viața de zi cu zi. În scenă, observatorul se află deasupra celor trei muncitori în genunchi, care răzuiesc o podea de lemn într-un apartament burghez - despre care se crede în prezent că ar fi fost atelierul lui Caillebotte din 77, rue de Miromesnil, în arondismentul 8 din Paris. O fereastră de pe peretele din spate lasă să pătrundă lumina naturală. Muncitorii sunt reprezentați cu toții cu torsul gol și cu capetele înclinate, sugerând o conversație. Aceasta este una dintre primele picturi care prezintă clasa muncitoare urbană. Există un motiv de bucle în imagine, de la așchiile de lemn de pe podea, la modelul de feronerie din grilajul ferestrei și până la spatele și brațele arcuite ale muncitorilor. Repetiția din imagine, cu cei trei muncitori implicați în diferite aspecte ale aceleiași activități, dar având poziții similare, este similară cu lucrările lui Edgar Degas, contemporanul lui Caillebotte. În ciuda efortului depus de Caillebotte, tabloul a fost respins de cea mai prestigioasă expoziție de artă din Franța, Salonul din 1875. Reprezentarea unor oameni din clasa muncitoare în meseria lor, care nu sunt îmbrăcați complet, i-a șocat pe jurați și a fost considerată un "subiect vulgar".