Jean-Auguste-Dominique Ingres
Azi e ziua mea de naștere, așa că împărtășesc cu voi una din lucrările mele preferate. E vorba de Marea odaliscă de Jean-Augiste-Dominique Ingres, o operă de artă care a atras multe critici când a fost expusă pentru prima dată. Cu precădere au fost criticate proporțiile figurii, intenționat alungite (odalisca are două sau trei vertebre în plus) și lipsa de realism anatomic.
La prima vedere, acest nud pare să urmeze tradiția marilor maeștri venețieni, precum Venus din Urbino a lui Titian din 1538. Dar la o examinare mai atentă, devine evident faptul că nu este o compoziție clasică. Evantaiul din pene de păun, perlele imense, narghileaua (o pipă pentru hașiș sau poate opium) și, bineînțeles, titlul lucrării, toate fac referire la percepția franceză a Orientului. Dar atenție! În acest caz, cuvântul „Orient” nu se referă atât la Orientul Îndepărtat, cât la Orientul Apropiat sau chiar Africa de Nord. În accepțiunea privitorului din Franța secolului XIX, genul de persoană pentru care această lucrare a fost creată, odalisca nu conjura doar o sclavă din harem, în sine o concepție greșită, ci un set de frici și dorințe născute din lunga istorie de agresiune dintre Europa creștină și Asia islamică. Într-adevăr, sexualitatea de porțelan a subiectului a devenit acceptabilă pentru cultura franceză din ce în ce mai pudică tocmai datorită acestei distanțe percepute.