Ivan Kramskoi
În precedenta ediție de la Gânduri despre Artă de Miercuri, ne-am întrebat despre semnificațiile estetismului. Lumea de zi cu zi este oarecum urâtă și haotică; rareori ne prezintă armonia și congruența pe care suntem lăsați să le căutăm în cadrul artei. Este, așadar, o presupunere destul de rezonabilă să definim arta ca fiind o poartă către o lume a echilibrului și a frumuseții - unde ne putem spăla spiritul de banal - și să găsim un spațiu plin de Sens, ceva atât de greu de găsit printre evenimentele aleatorii ale zilelor noastre. Atunci când evadarea noastră înglobează natura a ceea ce încercăm să evadăm, devenim neliniștiți. Și poate că acesta este motivul pentru care avem tendința de a ne împotrivi neplăcerii în definiția Esteticii - și găsim atât de multe piese ca fiind "inestetice" - pentru că sunt incomode, dezechilibrate, deranjante sau pur și simplu urâte. Dar această atitudine, de a nu face nimic altceva decât să înfruntăm natura a ceea ce ni se prezintă, fără alt obiectiv decât pura observație, nu poate fi oare caracteristica esențială a unei atitudini estetice? Putem să ne așezăm cu disperare și să reflectăm asupra unei estetici tulburătoare? Vom căuta răspunsurile săptămâna viitoare!
Artur Deus Dionisio