Separare

Iar și iar, în picturile sale de la mijlocul anilor 1890, Munch a folosit variații ale acelorași imagini - coloana de lumină de pe mare, fata blondă de pe plajă, femeia lascivă în roșu, bătrâna în negru, bărbatul nefericit, etc - jonglând cu ele în combinații diverse pentru a simboliza condiții și relații umane diferite. Aici, el ilustrează durerea bărbatului la despărțirea de iubita sa. Ca și în alte cazuri, imaginea constă din două componente, obiectivă în prim-plan, în care protagonistul poate să fie sau frontal și activ, ca aici, sau din profil și contemplativ, și subiectivă în fundal, imaginea trecutului în mintea lui sau a ei. Bărbatul părăsit  pare că urmează să meargă înainte, în viitor, dar calea lui este blocată de planta purpurie, din nou, posibil dorindu-se a fi sub formă de matrăgună, cu simbolismul ei de dragoste și moarte. El pare captiv în prezent. Mai mult, părul lung al fetei plutește în lumea lui și îi mângâie capul, legându-l de viziunea lui, nepermițându-i nicio scăpare de amintire. Prin mijloace de contopire liniară, curbele unduitoare ale fetei sunt asimilate în modelul liniei de coastă plate, art nouveau, creând o viziune unificată și feminizată a trecutului. Figura bărbatului, pe de altă parte, cu silueta sa întunecată și contururi mult mai circumstanțiale, se unește cu planta sângerie, pentru a forma un model mai articulat.