Jocul de Poker

Îl iubesc pe Félix Vallotton. Avea acea abilitate unică de a descrie intimitatea și misterul locurilor și evenimentelor cotidiene. Ca și Hopper. "O veste grozavă care vă va surprinde cu adevărat: Mă voi căsători. Mă căsătoresc cu o doamnă pe care o cunosc și o apreciez de mult timp, o prietenă, o văduvă cu trei copii. Are suficiente mijloace pentru a se întreține pe ea și pe copiii ei, iar cu ceea ce voi putea câștiga eu, ne vom descurca foarte ușor. În plus, familia va avea grijă de copii și sunt sigur că va fi o sursă puternică de ajutor pentru cariera mea. Sunt comercianți de artă importanți". Acesta este modul oarecum cinic în care, la începutul anului 1899, Vallotton și-a anunțat căsătoria cu Gabrielle Rodrigues-Henriques, fiica lui Alexandre Bernheim. Rezultatul acestei uniuni raționale nu a întârziat să apară, iar Vallotton și-a văzut în curând lucrările expuse la galeria cumnaților săi, Josse și Gaston Bernheim. Până în 1902-1903, Vallotton a realizat numeroase tablouri ale soției sale și ale copiilor săi, precum și ale diferitelor relații ale soției sale. Aici, Gabrielle joacă cărți cu mama și unchiul ei. Dar de ce, în această compoziție neobișnuită, subiectul este relegat în fundal, la o distanță aproape inaccesibilă? Întregul prim-plan este ocupat de o masă ovală, compusă din rabatment și cu o lampă de proporții exagerate. În această perioadă, relațiile dintre Vallotton și familia soției sale au început să se deterioreze. Mai mult, nu va trece mult timp până când pictorul va refuza categoric să le vândă tablourile sale cumnaților săi.