Joseph Mallord William Turner
Printre numeroasele sale calități, Turner avea, într-o măsură foarte mare, puterea de a reproduce în mintea privitorului aceeași impresie pe care el însuși o avea în fața scenei pe care alegea să o redea. Acesta a fost și motivul din spatele controversei stârnite în jurul acestei lucrări. I s-a reproșat faptul că culorile nu sunt verosimile, însă o examinare în detaliu arată că ele corespund cât de exact se poate nuanțelor naturale. Culoarea și forma au jucat un rol important pentru Turner, care le picta așa cum le vedea, la fel cum un poet înregistrează adevărul care îl inspiră. La prima vedere, criticii pot să contrazică interpretarea lui, dar un studiu atent dezvăluie perspectiva profundă a lui Turner; critica se transformă în lecție, iar criticul devine elev.
Din punct de vedere al culorii, Turner s-a remarcat prin reproducerea frumuseții mării, cerului și atmosferei. Prin bogăția tonurilor și contrastele desăvârșite de lumini și umbre, el a demonstrat o măiestrie care conferă un efect cu atât mai puternic. Mai ales prin imaginile cu ceruri și prin efectul de distanță pe care reușea să îl obțină, operele lui sunt investite cu o puternică individualitate. Aceste calități sunt evidente în acest tablou. Negrul funerar al corăbiilor, deși a fost criticat ca „sentiment fals”, sugerează puternic ideea de doliu, mai departe evidențiată de contrastul puternic creat prin nuanțe subtile de colorit.
Scena reprezintă înmormântarea lui Sir David Wilkie, R.A., care a murit subit în largul Gibraltarului. Tabloul este tributul lui Turner pentru un vechi prieten, al cărui trup este coborât în adâncuri în lumina torțelor.