Sărutul

Această pictură exprimă principalele trăsăturile ale romantismului italian și a ajuns să reprezinte spiritul Unificării Italiei. A fost comandată de Alfonso Maria Visconti di Saliceto, care a donat-o Pinacotecii di Brera după moartea sa. Tabloul reprezintă un cuplu din Evul Mediu, care se îmbrățișează în timp ce se sărută. Este una dintre cele mai pasionale și intense reprezentări ale unui sărut din istoria artei occidentale. Fata se lasă pe spate în timp ce bărbatul își îndoaie piciorul stâng pentru a o sprijini, punând simultan un picior pe treapta de lângă el ca și cum ar fi pregătit să plece în orice moment. Cuplul, deși în centrul tabloului, nu este recognoscibil, deoarece Hayez vroia ca acțiunea sărutului să fie în centrul compoziției. În partea stângă a pânzei, forme întunecate mișună într-un colț pentru a da o impresie de conspirație și pericol. Această pictură a fost privită ca un simbol al romantismului italian, din care sunt înglobate multe trăsături. Pe un nivel mult mai superficial, tabloul este reprezentarea unui sărut pasional, care se plasează în concordanță cu principiile romantismului. Așadar, accentuează sentimentele profunde, mai degrabă decât gândirea rațională și reprezintă o reinterpretare și reevaluare a Evului Mediu într-o notă patriotică și nostalgică. La un nivel mai profund, pictura aspiră să portretizeze spiritul Unificării Italiei. Rochia albastru deschis a fetei semnifică Franța, care, în anul 1859 (anul creării tabloului) a făcut o alianță cu Regatul Piedmont și Sardinia, permițându-i ultimei să unifice multele state ale peninsulei italiene într-un nou regat al Italiei. Ei bine, mâine este Ziua Îndrăgostiților și prima zi a colaborării noastre cu Muzeul de Artă al Universității din Indiana - și am pregătit ceva special pentru dumneavoastră.

Ne vedem atunci!