Sf. Sebastian

Sfântul Sebastian (decedat cca. 288) a fost un sfânt și martir creștin timpuriu. A fost ucis în timpul persecuției creștinilor din vremea împăratului roman Dioclețian. Este reprezentat în mod obișnuit în artă și literatură legat de un stâlp sau copac și străpuns cu săgeți. În ciuda faptului că aceasta este cea mai comună reprezentare artistică a lui Sebastian, el a fost, conform legendei, salvat și vindecat de Irene a Romei. La puțin timp după aceea, el l-a criticat pe Dioclețian în față și, ca urmare, a fost lovit cu o bâtă până la moarte. Ca protector al victimelor ciumei (o legătură popularizată de Legenda Aurie) și al soldaților, Sebastian a ocupat un loc important în gândirea medievală. El a fost printre cei mai frecvenți reprezentați dintre toți sfinții de către artiștii gotici și renascentiști târzii, în perioada ulterioară Morții Negre. Ocazia de a prezenta un bărbat semi-nud, adesea într-o postură contorsionată, l-a făcut pe Sebastian un subiect favorit. Străpungerea sa cu săgeți a fost tema celei mai mari gravuri de către Maestrul Cărților de Joc din anii 1430, când existau puține alte teme curente cu nuduri masculine altele decât cele ale lui Hristos. Sebastian apare în multe alte printuri și picturi, deși aceasta a fost și datorită popularității printre credincioși. Printre mulți alții, Botticelli, Perugino, Titian, Pollaiuolo, Giovanni Bellini, Guido Reni (care a pictat tema de șapte ori), Mantegna (de trei ori), Hans Memling, Gerrit van Honthorst, Luca Signorelli, El Greco, Honoré Daumier, John Singer Sargent și Louise Bourgeois toți l-au pictat pe Sfântul Sebastian. O lucrare timpurie de sculptorul Gianlorenzo Bernini este de asemenea a Sfântului Sebastien.