Alfred Sisley
O rămășiță a trecutului regesc al Franței, apeductul de la Marly-le-roi, la marginile Parisului se ridica maiestuos pe fundalul cerului strălucitor de toamnă în pictura lui Alfred Sisley din 1874. A fost construit în secolul XVII ca parte dintr-un proiect complex de lucrări destinat să pompeze și să transporte apa din Sena ca să alimenteze cascadele și fântânile elaborate din grădinile regelui de la Castelul de Marly și Versailles.
Disfunctional pentru o decadă la vremea acestei picturi, a rămas o atracție pentru turiști. Totuși, Sisley a introdus doar un călăreț singuratic - un membru al poliției locale - trecând nepăsător de parcă ar merge la structura impresionantă. Prezența lui subliniază nota de izolare și neglijare, căci apeductul pare să fie incorporat încet în peisajul în care este cuibărit. Sisley s-a daruit în primul rând peisajelor și imaginilor de la țară mai degrabă decât imaginilor vieții moderne la Paris și a activităților de agrement care îi fascinau pe prietenii săi și colegii impresioniști Pierre -Auguste Renoir și Gustave Caillebotte. Sisley a trăit în satul Louveciennes, și apeductul Marly era o scurtă plimbare de la el de acasă. Aceasta este singura imagine de aproape a apeductului, izolată ca un subiect în sine. Sisley se concentrează pe puritatea vizuală a scenei, creând o armonie de lumină, culoare și formă. Mai degrabă decât doar apeductul, subiectul sau pare să fie reprezentat de căile prin care soliditatea structurii construite de om contrastează cu, și în același timp este subminată de natura în veșnică schimbare dimprejur. Atingerile de pensulă rapide și variate întăresc această impresie prin crearea unei senzații de impermanență sclipitoare.