Mica dansatoare în vârstă de 14 ani

În această duminică frumoasă v-am pregătit ceva special. Nu este de notorietate faptul că Edgar Degas a creat și sculpturi. Când a murit, în 1917, în atelierul său au fost găsite 150 de sculpturi în ceară sau lut. Aceste statui au rămas mai mult sau mai puțin necunoscute publicului în timpul vieții artistului, cu excepția Dansatoarei de 14 ani, pe care Degas o prezentase la Expoziția impresionistă din 1881 de la Paris. Colorată natural, cu păr adevărat, îmbrăcată cu un tutu și papuci de dans adevărați, aceasta este un exemplu de hiperrealism; este verismul dus la extrem. Prezentat într-o vitrină ca un specimen de muzeu, Degas juca rolul unui antropolog sau al unui naturalist. Criticii nu s-au înșelat: opera a fost acuzată violent că o reprezintă pe fată într-o manieră bestială. Ea era comparată cu o maimuță sau cu o aztecă; avea un chip "pe care toate viciile își imprimă promisiunile lor detestabile, marca unui caracter deosebit de vicios". Degas a dus astfel realismul până la capătul său logic, înfățișând societatea epocii sale într-un mod direct, aproape științific, nepătat de ipocrizie. Ediția în bronz realizată după moartea lui Degas, inclusiv exemplarul din muzeul d'Orsay, a încercat să păstreze pe cât posibil caracteristicile statuii din ceară. Cușca de sticlă este singurul element pe care Degas însuși l-a dorit, afirmând statutul de operă de artă al Dansatoarei.

Ne vedem mâine!