Nud albastru

În cursul anului 1952, unul dintre cei mai prolifici ultimi ani ai lui Matisse, el a creat multe decupaje de hârtie ambițioase, printre care prezentul Nud albastru. Cu fața înainte, cu brațele ridicate și sânii proiectați lateral, postura amintește de diversele odalisce în picioare din perioada sa de la Nisa din anii 1920. Compoziția simplă, dar eficientă este construită din șase piese disparate din hârtie albastră pictată care par suspendate în spațiu. Reprezintă una dintre zecile și ceva de variațiuni pe temă pe care Matisse le-a creat pe parcursul unei perioade de câteva luni. În același an, decupajele sale au culminat cu producerea Piscinei (Muzeul de Artă Modernă, New York), o compoziție dinamică, gigantică cu personaje multiple. Decupajele de hârtie, prevopsite cu guașă albastră, au sintetizat calitățile intrinseci atât ale picturii cât și ale desenului - formă, culoare și linie - și i-au permis artistului "să deseneze în hârtie", așa cum descria el. Acest nou idiom, pe care l-a folosit pentru prima dată în 1931 (în timp ce își elabora marea compoziție Dans pentru Dr. Albert C. Barnes), i-au permis să creeze imagini în care forma și conturul erau inseparabile. În ultimii săi ani, când boala l-a lăsat țintuit la pat, decupajele au devenit practic singurele lui mijloace de exprimare, încă emanând inventivitatea și creativitatea neștirbită a maestrului.